miercuri, 15 iulie 2015

Drumul


Nu stiu daca ati observat, dar atunci cand intrati intr-un magazin, unul mai mare, de exp un supermarket, intrati cu o multime de alti oameni.
Multime mai mica, mai mare, oameni veseli sau tristi, oameni care te enerveaza, iti plac sau nu iti plac.
Pe tot drumul in interiorul magazinului, te vei intalni mai mereu cu acesti oameni cu care ai intrat. Nu neaparat cu toti, dar cu majoritatea.
Vei incerca sa mergi mai repede daca unii nu iti plac, sa ii depasesti, vei sta linistit sa te uiti la ale tale, cand oamenii din jur iti plac.

Din cand in cand, cineva te va intreba cate ceva, vei tresari speriat si vei raspunde si vei ramane mirat. Mirat, ca se poate, se poate vorbi normal cu un stain si te poti intelege de parca iti este cel mai bun prieten. Mirat ca vei regasi in ei, pe ai tai.

Din cand in cand. te va jigni cineva, vei fi surprins si suparat si te vei consuma o buna perioada de timp, cum de cineva care nu te cunoaste deloc poate sa spuna asa ceva despre tine, sau pur si simplu vei merge in tacere prin magazin, alaturi de gasca cu care ai intrat, pana ajungi la casa :).

Asa este si viata. Vin unii inaintea ta cu cateva zile, ani, apoi, altii, in acelasi timp cu tine, apoi unii imediat dupa si, pe parcursul vietii te vei intalni cu ei, veti citi aceleasi articole in presa, le veti scrie unii dintre voi, iar cei care merg alaturi de voi va vor citi, vor comenta. Va veti uita la acelasi gen de emisiuni cu unii si diferit fata de altii, veti intineri si imbatrani impreuna si veti citi surprinsi cum si ceilalti simt ca nu mai cauta sali de dans, ci sali de recuperare, cum nu te mai uiti pe net cautand ce cluburi sunt noi, ci, ce medici sunt mai buni, cum din retete de cocktailuri, cauti retete de ceaiuri sau sucuri naturale.
Vei tresari si vei avea cu placere prieteni buni si vei fi dezamagit de alti prieteni, nu tocmai buni.

Vei fi mirat cum si ceilalti simt la fel ca tine, cum si ei au observat ca nu mai poti sta treaz pana la 5 dimineata si sa te trezesti complet in regula la 8, cum si ceilalti cauta acum la fel ca si tine in loc de revista "Cosmopolitan", revista "Practic in bucatarie".

Unii sunt fericiti, altii suparati, unii sunt prinsi cu munca, altii cauta mereu ceva. Tu? Te zbati, observi si te miri ca drumul tau in viata este similar drumului in supermaket.

Daca iti plac cei care sunt cu tine stai, te bucuri si mergi alaturi de ei, daca nu iti plac, fie fugi inainte, repede, repede, sperand sa ii pierzi sa nu mai apara in drumul tau, fie te opresti, incetinesti si ramai inapoi, sperand ca ei sa mearga mult inainte si sa nu ii mai intalnesti.

Oricum ai fi, pe loc sau fugind, acesti oameni sunt generatia ta, oamenii alaturi de care traiesti, valul tau, unii poeti, altii scriitori, unii someri, altii cantareti, unii fericiti, altii nu, unii in acelasi gand cu tine, altii total diferiti.

Va veti intalni cu unii sau cu altii, la casa :) la final, cand trebuie sa iesiti din magazin si sa achitati nota de plata si apoi ... fiecare la casele lor.

Si uite asa, se mai duce o generatie si intra alta, apoi alta, mereu alta, Depinde doar de tine ce lasi in urma, cum mergi pe acest drum.


luni, 31 martie 2014

Timpul trece

Timpul trece asa de repede.
In fiecare zi mai pierzi ceva din tine, in fiecare zi mai castigi sau mai inveti ceva, dar singurul lucru cert, este ca timpul trece.
Oamenii se schimba, socant uneori, nu numai fizic ci ca si personalitate. Oamenii la care tii, oameni pe care ii pretuiesti, oameni al caror cuvant conteaza, pleaca. Intr-un fel sau altul, decid ca vor altceva sau pleaca fara sa vrea, sau te indepartezi tu.
Cine stie, viata este uimitoare. In fiecare zi, apare ceva nou, bun sau rau.
Acum ceva timp, un bun prieten, spunea ca, si ce daca se cearta cu prietenii pe care ii are, este sigur ca in scurt timp isi va face altii, iar eu l-am judecat. Si judecand pe altii, gresesti.
Am crezut ca este superficial si ca nu tine la prietenii de o viata, dar cine stie, poate nici prietenii de o viata nu mai tineau la el, iar eu am vazut doar respingerea lui, fara sa ma mai gandesc si la alte aspecte.
Nu judecati pe nimeni, niciodata. Desi este in firea umana, este o mare greseala. Niciodata nu o sa stii ce va determina un om sa reactioneze intr-un mod in care tu nu ai fi crezut vreodata ca va reactiona.
Niciodata nu o sa sti, nici propria persoana, ce surpize are sa iti ofere.

Dar viata este scurta, incercati pe cat se poate, sa fiti fericiti!


miercuri, 26 martie 2014

Pentru tine miezule!

Pe vremuri, gastile de prieteni erau prieteni pana la batranete, sau, pana la moarte cum este cazul celor de care vb aici.
Gasca tatalui meu, era pe vremuri gasca de gasca:)
7-8 baieti din Mahalaua Colentinei, cu 2-3 fete mai mici decat ei, erau surorile baietilor in cauza. Acum ca povestesc,imi vin in minte Ciresarii :).
Si gasca asta a facut de toate impreuna: intalniri, primele iesiri cu fetele sau cu baietii, dupa caz, tampenii, bucurii, petreceri, si cum era si normal, s-au nasit si s-au cununat intre ei ca sa ramana pe viata nedespartiti. Si cam asa a si fost. Majoritatea locuiau pe aceiasi strada chiar.
Cu aceasta singura exceptie, gasca lor imi aminteste si de ceea ce a fost gasca noastra. 

Nasul meu era bineinteles, prietenul tatalui meu si m-au botezat fericiti pe mine. Nasii mei nu au avut copii, copilaria mea fost petrecuta in imediata lor apropiere ( o strada distanta ). Apoi, cu batranetea, au decis sa se mute la tara si cu timpul si viata, nu ne-am mai vazut.

Am revazut-o pe nasica cu putin timp inainte sa plece dintre noi, dar pe nasicul, dupa ce a murit ea, mai ales, nu l-am mai vazut decat, cred ca o data, s-a retras in casuta lui de la tara.
Tatal meu a murit demult, cand eram eu mica, ceilalti s-au dus si ei rand pe rand, mai sunt doar cativa din vechea gasca, acum batrani, schimbati si ....

Ieri am fost la inmormantarea nasicului meu. S-a dus si el sa isi intalneasca vechea gasca, probabil ei sunt acum la o bere ceva, ca au multe de povestit.

Nasica si nasicul meu aveau, cum avem si noi azi un cuvant de alint, un fel de"draga", "iubi", etc. Cuvantul magic cu care era alintat nasul meu, era miezul. Nasul meu a fost miezul vietii ei si eu am avut nas, cum se putea altfel, sa fiu botezata, decat de un miez.

La revedere, miezule!
La revedere nasicule, poza asta e pentru tine :)