Nu conteaza unde ma duc, la ce ora, in ce zi sau anotimp, la mine intotdeauna voi face 45 min de la o statie pana la alta, intotdeauna va fi cel mai aglomerat troleibuz, nu voi avea niciodata cum sa stau jos ( utopie sa vreau asa ceva ), intotdeauna se va gasi o masina mica sa blocheze calea troleibuzului, intotdeauna va fi cineva care miroase crunt in imediata mea apropiere, sau cineva care sa se certe.
Daca ma impinge cineva fix in spate sau in coaste, etc, sigur va cobori la urmatoarea statie dupa ce cobor eu.
Intotdeauna ma voi uita pe geam cu jind, la celalalt sens de mers, care este, evident gol, si pe care se circula snur.
Nu stiu daca cei care circula pe partea aceea libera drumului, isi dau seama ce norocosi sunt.
Intotdeauna troleibuzul se va mai opri la un semafor fix inainte de statia mea si va mai face inca 15 min pana la statie, din cauza aglomeratiei si urmatorului semafor, deci practic prin 2-3 semafoare minim, intr-unul singur, parca sunt la oferta.
Nu voi ajunge niciodata la timp undeva, deoarece, pur si simplu timpul se evapora cand eu vreau sa imi ajunga.
Intotdeauna ma voi enerva la culme si mi se va strica jumatate de zi din aceasta cauza si ma gandeam, oare de ce nu ma resemnez? De ce nu pot pleca de acasa stiind oricum ce se va intampla, pregatita sa nu ma enervez?
Si apoi ma gandesc, pai daca cedez aici , la ce urmeaza sa ma mai resemnez?
Si atunci, plec in fiecare zi de acasa, sperand mereu ca voi avea in acea zi, jumatatea neaglomerata a drumului :)
