luni, 31 martie 2014

Timpul trece

Timpul trece asa de repede.
In fiecare zi mai pierzi ceva din tine, in fiecare zi mai castigi sau mai inveti ceva, dar singurul lucru cert, este ca timpul trece.
Oamenii se schimba, socant uneori, nu numai fizic ci ca si personalitate. Oamenii la care tii, oameni pe care ii pretuiesti, oameni al caror cuvant conteaza, pleaca. Intr-un fel sau altul, decid ca vor altceva sau pleaca fara sa vrea, sau te indepartezi tu.
Cine stie, viata este uimitoare. In fiecare zi, apare ceva nou, bun sau rau.
Acum ceva timp, un bun prieten, spunea ca, si ce daca se cearta cu prietenii pe care ii are, este sigur ca in scurt timp isi va face altii, iar eu l-am judecat. Si judecand pe altii, gresesti.
Am crezut ca este superficial si ca nu tine la prietenii de o viata, dar cine stie, poate nici prietenii de o viata nu mai tineau la el, iar eu am vazut doar respingerea lui, fara sa ma mai gandesc si la alte aspecte.
Nu judecati pe nimeni, niciodata. Desi este in firea umana, este o mare greseala. Niciodata nu o sa stii ce va determina un om sa reactioneze intr-un mod in care tu nu ai fi crezut vreodata ca va reactiona.
Niciodata nu o sa sti, nici propria persoana, ce surpize are sa iti ofere.

Dar viata este scurta, incercati pe cat se poate, sa fiti fericiti!


miercuri, 26 martie 2014

Pentru tine miezule!

Pe vremuri, gastile de prieteni erau prieteni pana la batranete, sau, pana la moarte cum este cazul celor de care vb aici.
Gasca tatalui meu, era pe vremuri gasca de gasca:)
7-8 baieti din Mahalaua Colentinei, cu 2-3 fete mai mici decat ei, erau surorile baietilor in cauza. Acum ca povestesc,imi vin in minte Ciresarii :).
Si gasca asta a facut de toate impreuna: intalniri, primele iesiri cu fetele sau cu baietii, dupa caz, tampenii, bucurii, petreceri, si cum era si normal, s-au nasit si s-au cununat intre ei ca sa ramana pe viata nedespartiti. Si cam asa a si fost. Majoritatea locuiau pe aceiasi strada chiar.
Cu aceasta singura exceptie, gasca lor imi aminteste si de ceea ce a fost gasca noastra. 

Nasul meu era bineinteles, prietenul tatalui meu si m-au botezat fericiti pe mine. Nasii mei nu au avut copii, copilaria mea fost petrecuta in imediata lor apropiere ( o strada distanta ). Apoi, cu batranetea, au decis sa se mute la tara si cu timpul si viata, nu ne-am mai vazut.

Am revazut-o pe nasica cu putin timp inainte sa plece dintre noi, dar pe nasicul, dupa ce a murit ea, mai ales, nu l-am mai vazut decat, cred ca o data, s-a retras in casuta lui de la tara.
Tatal meu a murit demult, cand eram eu mica, ceilalti s-au dus si ei rand pe rand, mai sunt doar cativa din vechea gasca, acum batrani, schimbati si ....

Ieri am fost la inmormantarea nasicului meu. S-a dus si el sa isi intalneasca vechea gasca, probabil ei sunt acum la o bere ceva, ca au multe de povestit.

Nasica si nasicul meu aveau, cum avem si noi azi un cuvant de alint, un fel de"draga", "iubi", etc. Cuvantul magic cu care era alintat nasul meu, era miezul. Nasul meu a fost miezul vietii ei si eu am avut nas, cum se putea altfel, sa fiu botezata, decat de un miez.

La revedere, miezule!
La revedere nasicule, poza asta e pentru tine :)

vineri, 7 februarie 2014

Daca o viata ar fi de ajuns

Mereu mi-am dorit sa fiu ... astronaut
Mereu mi-am dorit sa fiu ... dansatoare
Mereu mi-am dorit sa fiu ...  inotatoare
Mereu mi-am dorit sa fiu ... alpinist
Mereu mi-am dorit sa fiu ...  cea mai buna bucatareasa
Mereu mi-am dorit sa fiu ... cea mai buna mama
Mereu mi-am dorit sa fiu ... cea mai buna sotie
Mereu mi-am dorit sa fiu ...cea mai buna
Mereu mi-am dorit sa fiu ...
Daca ar ajunge o viata, pentru fiecare lucru pe care vrem sa il facem. Sa il facem bine, sa il aducem la perfectiune, sa ii invatam pe altii sa il faca, sa fim cei mai buni.
Daca am putea, daca am reusi intr-o singura viata sa aratam cum se face, sau sa avem o viata pentru fiecare lucru pe care vrem sa il facem perfect, oare o viata ar ajunge?
Sa il invatam, sa il iubim, sa il simtim in noi, sa il aratam celorlalti, sa ii invatam sa il iubeasca, sa le aratam cum se duce mai departe, si care ar fi acel lucru ?
Ce ai iubi cel mai mult?
Ce ai face cel mai tare?
Ce ai vrea sa arati celorlalti?
Ce ai vrea sa lasi mostenire?
Care ar fi acel lucru care ar fi definitia ta, ar fi tu?